Traducere de Octavian Cocoş
Rămâi burlac şi viaţa-ţi iroseşti
Ca văduva să n-aibă ochiul plâns?
Ah! Dacă mori şi rostul nu-ţi găseşti
Vei fi jelit de lume îndeajuns.
Şi lumea-atunci vărsa-va lacrimi mii,
Că e vădana ta, n-a procreat,
În timp ce alte văduve-au copii
Şi-n ochii lor îl văd pe-al lor bărbat.
Iar cel ce-i pus mereu pe risipit
Nu stă într-un loc, căci toată lumea-l vrea,
Dar frumuseţea-n viaţă ia sfârşit
Nefolosită, n-a putut crea.
Deci cum să poţi pe alţii să-i iubeşti
Când chiar cu tine-o crimă săvârşeşti.
vezi mai multe poezii de: William Shakespeare
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.